Scrisoare catre Mos Craciun
Buna Mosule..
A trecut ceva timp, nu?.. Sa tot fie vreo 13 ani.. Stiu.. stiu.. ar fi trebuit sa incep cu “Draga Mosule, ” cum faceam si mai demult, totusi cred ca de data asta trebuie sa fie altfel.. Doar e altfel, nu? Sau ma insel cumva?… Nu… nu cred ca ma insel, doar timpul isi pune inevitabil amprenta… Asa ne-au invatat la scoala si DA! Sa stii ca m-am straduit sa invat si sa fiu cuminte pentru ca tu sa fii mandru de mine si sa nu ma uiti de niciun Craciun! Dar… stai putin.. Acolo m-au invatat si ca tu nu existi.. mi-au spus si ca e momentul sa ma trezesc la realitate, sa imi iau viata in propriile maini, sa lupt pentru ceea ce e drept dar totodata real, sa nu indraznesc sa am vise desarte pentru ca nu prin vise ajungi un om mare, ci prin munca si doar legat la ochi sau macar cu ochelari de cal… Mi-au spus… M-au invatat… Mosule, sa uit de tine! Asta mi-au spus! Oare… nu, nu poate fi adevarat.. Mosule? Tu… nu m-ai uitat asai? Tu nu ti-ai pierdut visul de a face toti copii fericiti, nu? Tu inca lupti pentru ceea ce este drept, dar la un cu totul alt nivel. Tu nu esti egoist si… tu stii sa ierti, nu? Totusi, nu inteleg..Mereu cei mari imi spuneau cand aveam intrebari ca voi intelege cand voi fi mare…Mosule, acum sunt mai confuz. STIU! Ai vrut sa ma testezi! Da…. ai vrut sa vezi daca credinta mea si visele mele sunt destul de puternice incat sa invinga orice obstacol lumesc! Da… asta trebuie sa se fi intamplat..am cedat.. nu mi-am dat seama.. Dar eu stiam totul, nimic nu ma oprea! Nu se poate sa fi fost asa.. Oare te-au tradat restul oamenilor in timp ce noi, cei mai mici, priveam si acceptam naivi orice ni se spunea? Da.. mi-ai spus tu odata ca sunt si oameni rai.. Sigur ei au facut ceva pentru ca noi, copii, sa uitam de tine.. Da… si au si reusit.. Oare de ce i-am lasat? Dar i-am lasat oare? Acum, daca stau sa ma gandesc, oamenii nu puteau sa ne ingradeasca si dreptul asta. Noi putem visa si nimeni nu ne poate opri..
Eu sunt de vina.. Acum imi dau seama. Am uitat cum se viseaza.. Stiu si ca nu ai uitat de mine, altfel nu imi trimiteai o raza de lumina pe fundal romantic, parca rupt din Tchaikovsky, sa-mi aminteasca toate aceste lucruri.
Stii mosule, sunt fericit! Stiu ca fiecare om se opreste cate o clipa sa viseze, insa ce nu stiu este daca se opreste cineva sa-ti multumeasca pentru atatea vise frumoase pe care ni le-ai daruit, atatea zambete ce ni le-ai pus pe chipuri si atata caldura cata ne-ai imprumutat in spiritul sarbatorilor tale. Nu cei mici trebuie sa o faca, ei sunt ocupati cu visele. Ei trebuie sa viseze! Sa-si incarce viata cu bucurie si cu ambitii si dorinte pe care sa le urmeze mereu. Dar noi, cei care poate am uitat de tine si ne-am amintit, sau poate ca te-am ignorat uitand ce insemni tu cu adevarat, ne oprim noi oare sa iti multumim? Dar sa mai visam macar ne oprim? Este atat de usor sa iti doresti atat de multe lucruri, insa mai vede cineva care este rolul tau cu adevarat in sufletele noastre? Sunt fericit mosule! Mi-am amintit! Prin tine incercam sa devenim alti oameni si doar prin tine am inteles, candva demult, ce inseamna nasterea Domnului. Prea multi te acuza si te folosesc drept un produs de marketing. E aberant! Tu si doar tu ne-ai invatat valoarea unui sacrificiu si simbolul unei zile sfinte.
Mosule, acum pe final, da-mi voie sa indeplinesc formalitatile necesare:
Scrisoare
Destinatar: Mos Craciun
Adresa: Polul Nord
Draga Mosule,
Anul acesta iti cer cate ceva din diferite perspective. Daca timpul a trecut, evolueaza si dorintele, insa am sa incerc sa nu fiu prea pretentios. Stii, m-as multumi sa vad acea lumina mereu in preajma mea si… imi poti tu oare pune o pila la Doamne-Doamne macar pentru distractia de la final de Ianuarie?Voi negocia cu Iepurasul pentru cea de-a doua! Promit ca am sa fiu si eu pregatit!
